skip to Main Content
Menu

Mircea Pricăjan •• Scriitor și traducător de literatură

Traducerea literară ca atelier de scriere creativă

Iată un subiect de discuție foarte amplu. Nu pot decât să rămân la suprafața problemei și să îmi folosesc experiența personală ca un soi de introducere.

Zilele trecute am căutat pe internet exact fraza aceasta: „traducerea literară atelier de scriere creativă”.  Am obținut peste 1 milion de rezultate[1]. Toate marile universități din vest, cele vorbitoare de limbă engleză, par să includă acest subiect în programa lor, într-o formă sau alta. Ceea ce e destul de straniu. De ce ar vrea cineva care provine dintr-o cultură dominantă să stabilească o legătură între scrierea creativă (o temă corectă, de altfel) și traducere? Ce concept exotic!

Însă, este adevărat, nu există  cale mai bună – de care să știu eu – pentru a afla „secretele meseriei”. Pentru că, să fim sinceri, dorința ascunsă a fiecărui traducător este să-și vadă într-o bună zi numele pe copertă, iar nu ascuns undeva în carte. Aproape asemenea unui personaj. Cel puțin așa stăteau lucrurile în cazul meu! Nutream această dorință cu fiecare carte pe care o traduceam și, de cele mai multe ori, lucrul acesta îl mulțumea pe scriitorul din mine.

Îndeplineam, cel puțin, rolul de scriitor mandatat.

Și, destul de devreme, am început să folosesc toți autorii pe care îi traduceam pentru a le studia măiestria. Cu alte cuvinte, am început să privesc traducerea ca pe o rescriere creativă.

A existat un moment foarte precis al acestei… epifanii. Un moment de cotitură. Depusesem până atunci eforturi necontenite și aproape lipsite de rațiune pentru a mistui carte după carte, majoritatea fiind scrise de marele maestru al macabrului, nimeni altul decât Stephen King. Și, într-un mod destul de straniu, tot una dintre cărțile sale mi-a schimbat modul de gândire. Era o carte despre scris. Se întâmpla exact acum unsprezece ani. În 2007, la patru ani după ce am început să-mi câștig existența ca traducător de literatură, am primit un mesaj de la una dintre editurile cu care colaboram. Mi-au cerut să încep să traduc Despre scris.

Ei bine, trebuie să recunosc că această carte a avut un efect puternic asupra mea. A pus capăt îndelungatei mele povești de dragoste cu autorul și mi-a dat imboldul de a începe să privesc lucrurile dintr-un alt unghi.

Nu mă înțelegeți greșit. Despre scris este o carte remarcabilă. De fapt, cu siguranță o veți găsi în aproape toate bibliografiile pentru cursurile acelor universități din vest. Prezintă tot ceea ce trebuie să știm despre intrigă, personaje, dialog, poveste de fundal, despre capcana mortală a adverbelor, definind, de asemenea, câteva lucruri despre mentalitatea potrivită a unui scriitor înnăscut. Toate acestea erau lucruri de valoare, adevărate, transmise de autor în cel mai sincer mod. Însă, vedeți dumneavoastră, toate erau, în același timp, lucrurile pe care le văzusem puse în aplicare în cărțile lui Stephen King. Eu, traducătorul lui, poate cel mai atent cititor al său, îi cam cunoșteam trucurile înainte ca el să decidă să le prezinte tuturor, în Despre scris. Și, prin aceasta, mi-a răsturnat lumea. Despre scris m-a învățat să pun sub semnul întrebării fiecare frază.

Doar din momentul acela am început eu să evoluez ca traducător. Iar asta s-a întâmplat din cauză că scriitorul din mine avea nevoie de mai mult. Avea nevoie să se convingă că… „mai sunt și alte lumi în afară de aceasta”, ca să citez din Turnul întunecat.

Și, la fel ca în lumea pistolarului, am trecut mai departe. Am trecut la Ballard, am trecut la Palahniuk, am trecut la Joyce Carol Oates, am trecut la H. P. Lovercraft, am trecut la Raymond Chandler, am trecut la Denis Johnson… am experimentat proza acestora, eram dornic să învăț – nu doar să… câștig. Știam că am avut acces la cel mai bun curs de scriere creativă din lume. M-am luptat cu proza sincopată a lui Palahniuk, pentru că am vrut să îi înțeleg construcția – și, în cele din urmă am reușit, altfel o carte nu poate fi tradusă întocmai. Am sondat proza hipnotică a lui Ballard, căutându-i cadența, simțind-o din ce în ce mai aproape, până când am reușit să dansez pe ritmul său în stil techno-trance. Apoi am pășit pe întortocheatele căi pe care le folosește Joyce Carol Oates pentru a ne îndruma prin timp și spațiu, cu o narațiune care este uneori foarte pedantă. Și l-am urmărit pe detectivul Marlowe, atât de abil și de spiritual, întotdeauna pregătit cu câte un răspuns tăios. Iar apoi, timp de aproape un an, am fost acel narator infam și nestatornic, Wilkie Collins, din cartea Drood, scrisă de Dan Simmons. Iar lista ar putea continua…

Măiestria scrisului se învață prin exercițiu. La început imiți, apoi începi să te apropii de propriul sine. Treptat, puțin câte puțin. Faci lucrul acesta citind, cu siguranță. Altă cale nu există. Însă, uneori, cei norocoși au șansa de a traduce literatură. Literalmente, aceștia primesc un permis pentru a imita. O vreme faci lucrul acesta inconștient, însă, mai devreme sau mai târziu, începi să distingi anumite tipare, ți le însușești și le transformi în reflexe, acestea devin parte din tine. Un scriitor care și traduce nu este doar suma cărților pe care le-a citit, ci este și suma autorilor a căror voce a reprodus-o.

Acesta este un subiect de discuție foarte amplu. Și cred că frumusețea sa constă în faptul că, indiferent cât de mult ai încerca, rămâi doar la suprafața problemei. Ceea ce se întâmplă în profunzime, rămâne în profunzime. Netradus și intraductibil prin mijloace convenționale.

[1] Notă: la căutarea în limba engleză, după „literary translation workshop for creative writing”

••

[ Mircea Pricăjan este scriitor și traducător de literatură de limbă engleză. Cea mai recentă carte (publicată) a sa este Pumn de fier. A tradus din limba engleză peste 60 de volume. ]

Alte articole pe tema traducerii literare găsiți aici.

Acest articol a fost preluat, cu acordul lui Mircea Pricăjan, din „Confluențe – Analele Universităţii din Oradea, Fascicula Limbi și literaturi moderne Oradea, 2018” și tradus din limba engleză de Claudia Galea.

Data publicării: 13.05.2019

Back To Top