CAT tool-uri

Ce este un CAT tool sau computer-assisted translation tool? Este un program de traducere asistată de calculator, pentru a ușura munca traducătorilor de pretutindeni prin automatizarea anumitor procese într-un proiect de traducere. Dar oare acest CAT tool este de ajuns pentru a livra traduceri  impecabile? Bineînțeles că nu, dar ar putea fi. Cu puțin ajutor din partea traducătorului care își aduce aportul, îmbunătățind rezultatul cu ajutorul regulilor lingvistice și a proprii voci.

Încă de la începutul parcursului educațional, am învățat că un cuvânt nu poate fi redus doar la un singur sens, ci are la bază o multitudine de înțelesuri. Bineînțeles, fiecare înțeles se pretează unui anumit context. Cum putem utiliza aceste înțelesuri în mod corect? Ei bine, cu ajutorul glosarelor, care stau la căpătâiul bazelor terminologice.

Glosare

Glosarele reprezintă o colecție de termeni, formate din două sau poate chiar trei coloane: coloana sursă, coloana țintă și coloana care descrie înțelesul într-un anumit context sau alte comentarii care pot fi de ajutor. Cea din urmă este utilă pentru înțelegerea și încadrarea corectă a unui anumit termen în text. Pe baza glosarelor, putem întocmi baze terminologice care se pretează uzului în CAT tool-uri (programe de traducere asistată de calculator) pentru a ne ușura munca. Slavă tehnologiei!

Baze terminologice (termbase-uri)

Bazele terminologice sunt, practic, glosare create special pentru uzul într-un CAT Tool. Printre cele mai cunoscute CAT Tool-uri se numără Trados Studio, Smartcat, MemoQ, Phrase (anterior numit Memsource) și Wordbee (integrat într-un program de management al proiectelor de traduceri). Unul dintre cele mai utile tool-uri de creare a unei baze terminologice este SDL MultiTerm, formatul rezultat fiind .sdltb. Printre alte formate se regăsesc: .tbx, .xml, .csv etc. În cazul în care clientul transmite de la început un fișier cu termeni uzitați, însă nu se poate deschide, se poate utiliza Glossary Converter, elaborat de SDL Studio, pentru a-l converti într-un format citibil (spre exemplu, Excel).

Conceperea și utilizarea unei baze terminologice asigură uniformitatea termenilor într-o traducere, ușurând munca de cercetare a traducătorului, întrucât CAT tool-ul sugerează automat termenul în cauză. O bază terminologică bine întocmită încă de la început ajută la evitarea eventualelor probleme care pot apărea după ce proiectul a fost livrat. Dialogul cu clientul, verificarea dacă acesta dispune de un asemenea fișier sau nu – sunt pași cruciali într-un proces de traducere – acest lucru nu subminează profesionalismul sau capacitățile traducătorului, ci dimpotrivă, subliniază capacitatea acestuia de a înțelege procesul de traducere și necesitatea anumitor informații furnizate de client. În cazul în care clientul nu are întocmită o bază terminologică, se poate crea una de la zero, selectând anumiți termeni și introducând traducerea aferentă. Mai apoi, se poate transmite clientului pentru validare. Mulți dintre clienți apreciază grija sporită privind calitatea materialului livrat, așadar să nu vă temeți să puneți întrebări cu privire la terminologia preferată. De reținut este faptul că bazele terminologice pot fi generale, cu o aplicabilitate în majoritatea proiectelor sau pot fi specifice unui anumit proiect sau client.

Bazele terminologice (termbase-urile) specifice sunt concepute și utilizate doar pentru anumite proiecte, însă acesta este un aspect care trebuie clarificat înainte de demararea procesului de traducere. Putem lua drept exemplu un proiect de traducere care implică content-ul unul site de ecommerce și un proiect de traducere a unei interfețe de platformă. În primul caz, clientul preferă ca termenul „fulfilment” să fie uzitat ca atare, însă în cel de-al doilea, se cere traducerea acestuia, respectiv utilizarea termenului de „finalizare”, în contextul procesului de finalizare a unei comenzi, cap coadă. Așadar, aici apare o discrepanță între cele două baze terminologice furnizate sau întocmite de noi de la zero. Bineînțeles, se poate crea un singur fișier cu termeni cu mai multe „entries” pentru același termen, însă cu o coloană în care se va descrie contextul de utilizare a fiecărei variante în parte: pentru primul vom trece „content site”, iar pentru cel de-al doilea vom trece „interfață platformă”.

Ghiduri stilistice

Și pentru că ne-am pus la punct cu terminologia, putem eleva nivelul textului astfel încât să fim siguri că redă vocea și abordarea dorită de client. „Style Guides” sau ghidurile stilistice reprezintă punctul de plecare atunci când vine vorba de înțelegerea, captarea și redarea vocii unui brand. Pe lângă indicațiile în acest sens, un ghid stilistic conține și câteva reguli specifice unei anumite limbi: reguli de punctuație, precum utilizarea ghilimelelor conforme în cazul citatelor, citatelor din interiorul citatelor, scrierii de cod etc. inserarea corectă a virgulelor, scrierea formatului datelor, indicații de scriere cu majusculă, scrierea cu font aldin sau înclinat a anumitor cuvinte (de obicei, de altă proveniență față de limba țintă a proiectului de traducere), a abrevierilor unităților de măsură, utilizarea unui termen în detrimentul altuia și multe altele.

Așadar, în majoritatea cazurilor, ghidul stilistic este făcut și furnizat de client și reprezintă un punct de pornire valoros, pentru că ne ajută să ne familiarizăm cu regulile și stilul de scris preferat de către client pentru a se potrivi cu publicul țintă. Pe lângă ghidul stilistic, se recomandă consultarea unor materiale similare proiectului de traduceri în cauză (materiale transmise de client, textele disponibile pe site-ul acestuia), pentru a ne mai familiariza cât mai bine cu tonul vocii brand-ului.

Vocea clientului depinde și ea în funcție de tipul de text, de încadrarea acestuia într-un anumit domeniu. Spre exemplu, textele din domeniul tehnic nu au neapărat o voce (de exemplu, manualele de utilizare), ci atârnă cumva greoaie și ni se prezintă serioase, însă nici nu au cum să fie altfel, pentru că trebuie să fie mereu clare, la obiect și să ne ghideze la fiecare pas. Traducerile textelor de marketing, pe de altă parte, trebuie să aibă o voce răsunătoare și „catchy”, pentru că tocmai acesta este scopul lor: să îți capteze atenția. O traducere de marketing trebuie să sune natural și să fie adaptată pieței/publicului, să te facă să crezi că textul a fost scris de la zero în limba respectivă. În cazul acestora, se optează, de obicei, pentru o abordare informală (tu și voi – pentru limba română), care poate fi deseori plină de expresii, metafore și jocuri de cuvinte, ținându-se în același timp cont și de regulile de scriere elaborate cu strictețe. Tonul vocii din textul sursă va dicta și tonul vocii din traducere ținând cont de aspecte care țin de cultura locală, ghidul stilistic sau orice ale îndrumări oferite de client.

La fel de importante ca cele de mai sus sunt și memoriile de traducere pentru CAT tool-uri, dar despre asta vom povesti mai multe într-un articol viitor.

Așadar, cam acestea ar fi printre primele elemente care stau la baza unei traduceri. Culese cu grijă și puse laolaltă, au scopul de a contribui la obținerea unui text impecabil, oricare ar fi domeniul de apartenență. Tehnologia și comunicarea ne aduc cu un pas mai aproape de a câștiga încrederea clientului.

Avem o mică colecție de articole pe blog pe care le găsiți aici.

Data publicării: 26.01.2023

The post CAT tool-uri, baze terminologice, glosare, ghiduri stilistice: ce sunt și cu ce ne ajută? appeared first on The Department.

Procesul de editare de documente (DTP) pentru traducere este, în zilele noastre, un pas crucial pentru eficientizarea procesului de traducere și pentru a putea beneficia de toate instrumentele pe care le avem la îndemână în prezent: programe de traducere asistată de calculator (CAT tool-uri), memorii de traducere, glosare de termeni și programe care ne oferă asistență în procesul de revizie pentru asigurarea calității (verificări QA și QC). 

Avem, astfel, două etape în care specialistul DTP este sau poate fi implicat în cadrul procesului de traducere: 

1. Etapa de preprocesare a documentelor încredințate pentru traducere 
2. Etapa de postprocesare a documentelor traduse 

Etapa de preprocesare a documentelor intervine în cadrul proiectului de traducere atunci când documentul sau documentele care trebuie traduse nu sunt într-un format editabil (PDF, PNG, .img, .dwg, printre altele). Pentru a transmite clientului un document tradus care să redea cât mai fidel formatarea documentului original, dar și pentru a putea efectua traducerea într-un program dedicat – care va eficientiza considerabil munca traducătorului oferindu-i acces la resurse terminologice într-o manieră automată – documentul trebuie pregătit pentru traducere în prealabil.  

Această etapă presupune următorii pași:  

• analizarea documentului sursă pentru a identifica porțiunile care necesită o preprocesare mai amănunțită și verificarea anumitor aspecte care ar putea avea impact asupra documentului final, tradus (spații în plus, aliniere defectuoasă, simboluri, imagini și multe altele); 
• convertirea documentului într-un format editabil cu ajutorul unor programe specializate (de exemplu, Abby FineReader, Smallpdf, Adobe, InDesign, CorelDRAW și multe altele);
• „curățarea” documentului de caractere convertite și afișate într-un mod neconform sursei, spații în plus care de obicei nu sunt vizibile, tag-uri care pot îngreuna procesul de traducere (dacă se optează traducerea într-un CAT tool), lucru care se poate realiza cu ajutorul unor programe dedicate (de exemplu: TransTools); 
• reformatarea documentului respectiv, care constă în verificarea modului în care documentul este structurat și redarea formatării documentului sursă, prin rezolvarea problemelor apărute în urma convertirii, inclusiv transcrierea textului în porțiunile neconvertite integral; 
• asigurarea redactării corecte (cu spațiere, despărțire și aranjare corecte, folosind instrumentele oferite de Microsoft Word); 
• pregătirea documentului pentru CAT tool (folosirea, unde este cazul, a unor reguli de procesare – Regex – pentru eficiență, dar și asigurarea că anumite elemente din document nu au suferit modificări); 
• analizarea documentului în programul de traducere automată (CAT tool) pentru a ne asigura că documentul este segmentat adecvat și că nu vor apărea alte probleme. Acest lucru permite utilizarea și valorificarea tuturor intrărilor din memoria de traducere (TM – Translation Memory) și garantează actualizarea ei într-un mod optim. 

Chestiuni de avut în vedere la verificare: 

• • propoziții despărțite incorect, pe segmente diferite 
  • probleme de scriere, de despărțire a cuvintelor – asigurarea că textul sursă este corect 
  • dacă există section/page breaks care nu sunt necesare 
  • dacă există fonturi care nu sunt disponibile în anumite limbi 

În lipsa unei pregătiri corespunzătoare a documentelor care necesită traducere, vor apărea dificultăți atât în procesul de traducere, cât și la utilizarea sau actualizarea memoriei de traducere: 

• în momentul analizării unui document din cadrul proiectului (prin comparație cu celelalte documente din proiect sau cu ajutorul memoriilor de traducere și glosarelor), segmentarea defectuoasă a elementelor cuprinse în acesta (fraze, propoziții scurte, chiar și cuvinte) va genera o analiză incorectă, precum și omiterea unor informații relevante și, implicit, lipsa preluării acestora din memoriile de traducere ale proiectului; 
• existența anumitor elemente/caractere rezultate în urma convertirii documentelor va fi semnalată prin tag-uri care îngreunează procesul de traducere și pot, în anumite situații, genera erorii la importarea și exportarea documentului în și din CAT tool-ul utilizat în procesul de traducere. Mare atenție însă: nu toate tag-urile sunt elemente care trebuie eliminate din cuprinsul documentului – unele dintre acestea pot reprezenta elemente de formatare (space breaks, strikethroughs, bold, italic, semne de punctuație etc.), iar ștergerea lor trebuie evitată. Acestea pot fi protejate prin implementarea anumitor reguli Regex sau prin convertirea lor în simboluri și formate propriu-zise pentru a nu îngreuna procesul de traducere și a evita ștergerea lor din greșeală. 

De cele mai multe ori, la majoritatea proiectelor de traducere, ne lovim de situația în care suntem nevoiți să apelăm la un specialist în DTP pentru a ne asista în etapele de preprocesare și postprocesare a documentelor, întrucât documentele încredințate spre traducere sunt, de cele mai multe ori, în format PDF, iar fișierele native (INDD, IDM și altele) nu sunt disponibile. Atât documentele format PDF, cât și alte formate ne-editabile, nu sunt compatibile cu programele de traducere asistată (CAT tool-uri), iar etapa de preprocesare este obligatorie pentru a putea beneficia de toate avantajele unui astfel de program. 

Comunicarea cu clientul final stă, de cele mai multe ori, la baza unui proiect de traducere de succes. Înțelegerea procesului de traducere și implicarea clientului de la început reprezintă un pas important pentru a asigura desfășurarea fără probleme a întregului proces. Totodată, clarificarea anumitor aspecte (de formatare, privind terminologia preferată, ce anume traducem și ce anume nu traducem) încă de la început contribuie la obținerea unor rezultate excepționale. 

Într-un scenariu ideal, proiectele de traducere ar trebui să includă următoarele: 

• un fișier sursă pentru fiecare document, respectiv fișierul nativ creat în diverse programe precum Adobe InDesign, CorelDraw, Visio, Adobe Illustrator, pachetul Microsoft Office și multe altele; în cazul în care proiectul conține un număr mai mare de documente, se recomandă adoptarea unei maniere organizate de transmitere a documentelor (de exemplu, un centralizator care conține toate documentele și informațiile aferente, transfer prin cadrul unui sharepoint/server);  
• un fișier cu instrucțiuni și specificații privind: limba țintă, respectiv specificații privind publicul și țara țintă (spre exemplu, o traducere în limba spaniolă implică alegerea lingviștilor potriviți și a unei abordări diferite dacă vorbim despre traduceri care trebuie realizate în limba spaniolă vorbită în Spania, Argentina sau Columbia); 
• scopul traducerii: unde va fi folosită (intern sau cu un alt scop precis) și care este rezultatul dorit în urma folosirii acesteia (marketing, informare, formalități etc.)? Scopul utilizării traducerii ajută la determinarea mai multor aspecte privind abordarea acesteia în procesul de traducere: de la tonul folosit (formal sau informal) până la stabilirea etapelor (revizie nativă, adaptare, localizare) prin care va trece textul până la varianta sa finală; 
• semnalarea anumitor aspecte specifice, dacă este cazul (în ce măsură este necesară adaptarea textului, dacă imaginile care conțin text necesită procesare și traducere, preferințe privind tonul și vocea – formal sau informal și pasivă sau activă –  etc.);  
• un glosar terminologic, un ghid stilistic, o memorie de traducere sau materiale de referință privind conținutul documentelor transmise spre traducere; 
• informații privind termenul de livrare dorit; 
• informații privind formatul în care clientul dorește transmiterea documentelor traduse (monolingv sau bilingv, editabil sau ne-editabil, format pretabil CAT tool, cu traducerea în extras s anumitor informații sau nu și multe altele); 
• informații privind procesul de revizie internă: dacă există o persoană dedicată în cadrul companiei care va revizui traducerea sau care poate fi contactată pentru clarificări privind terminologia sau eventualele aspectele neclare. 

Etapa de postprocesare a documentelor traduse implică verificarea documentelor țintă exportate din CAT tool. Există și situații fericite în care documentele transmise spre traducere fie au fost trecute prin etapa de preprocesare deja de către client sau în urma preprocesării noastre interne nu a rezultat nicio eroare de formatare (pot apărea anumite diferențe datorită specificului fiecărei limbi, iar simbolurile își pot muta poziția și este nevoie de ajustare), fie sunt fișiere native. În cea de-a doua situație, intervine astfel doar etapa de postprocesare a documentelor traduse.  

Această etapă presupune: 

• • includerea elementelor externe în fișierul IDML tradus; 
  • asigurarea că textul este afișat corect, vizibil în întregul document; 
  • asigurarea că toate elementele sunt vizibile și poziționate corect; 
  • asigurarea că toate link-urile sau alte elemente funcționale din cadrul documentelor funcționează corect; 
  • asigurarea că au fost folosite și păstrate fonturile corecte și că acestea sunt folosite în mod consecvent în tot documentul pentru a reflecta documentul original; 
  • asigurarea că documentul final, tradus, arată precum fișierul original din punctul de vedere al formatării. 

Este recomandată efectuarea unei verificări finale a textului tradus într-un format exportat (de exemplu: format PDF) înainte de finalizarea etapei de postprocesare. Astfel, specialistul DTP va face ultimele modificări înainte de a salva pachetul final pentru client. 

Fișierele procesate de specialistul DTP pot fi de următoarele tipuri: Microsoft Office (Microsoft Word, Excel, PowerPoint, Visio), Adobe Creative Cloud (PDF, Adobe Illustrator, InDesign), CorelDRAW și multe altele.

În ultimii ani, tehnologia a devenit o parte esențială a procesului de traducere, iar instrumentele care pot asista un traducător s-au transformat într-o necesitate. În activitatea noastră, întrebarea nu mai este dacă să ne folosim de aceste programe, ci „care program ne poate ajuta cel mai mult?”. Acum, cel puțin când vine vorba de traduceri specializate, dicționarul nu mai este unica resursă de care are nevoie un traducător pentru a avea un rezultat de calitate, în linie cu standardele din industrie. Odată cu avansările în domeniul inteligenței artificiale și a „machine learning”, a avut loc o explozie în materie de programe și instrumente care pot asista traducătorul în meseria sa – de la soft-uri de convertire a documentelor până la programe de traducere asistată de calculator, care vin cu funcțiile incorporate de creare de memorii de traducere și de includere a unor baze terminologice – tehnologia în domeniul traducerilor lasă astfel creativitatea în sarcina lingviștilor, ocupându-se de task-urile automatizate și repetitive. 

Avem o mică colecție de articole pe blog, pentru a face o pauză de la liste și instrumente de lucru. Două dintre acestea despre traducerea literară și scrierea creativă – le găsiți aici.

Data publicării: 10.01.2023

The post Desktop Publishing: preprocesare și postprocesare documente pentru CAT tool appeared first on The Department.

Vrei să afli cum să obții o traducere bună pentru subtitrări în limba română, care să fie conformă cu cerințele din domeniu? Am făcut mai jos un rezumat al principalelor reguli și ponturi de luat în considerare atunci când ai un proiect de traducere de subtitrări în limba română, poate îți pot fi de ajutor.

Precum bine știi, unul dintre modurile pentru a face conținutul unui material mai accesibil publicului este adăugarea subtitrărilor la o înregistrare video. Acest pas reprezintă localizarea audiovizuală. Totodată, traducerea subtitrărilor în limba română (dar și în alte limbi) deschide o cu totul altă lume: ai posibilitatea de a oferi content unui public cu totul nou, ridicând astfel barierele culturale și lingvistice.

Traducerea subtitrărilor reprezintă o ramură interesantă și aparte, datorită faptului că, deși implică o serie de reguli stricte care trebuie urmate îndeaproape, este un domeniu creativ care îți poate solicita imaginația și spiritul de research. Aceste reguli sunt adesea generice, obținute din partea serviciilor de streaming  (Netflix, Disney+ etc.), dar pot fi și specifice, primite direct din partea clientului, și constituie un punct de plecare pentru a crea și a traduce un conținut calitativ.

Aspecte importante când vine vorba de reguli

Printre aspectele cele mai importante se numără adaptarea textului, viteza de redare, poziționarea rândurilor, despărțirea replicilor și multe altele, dar și cunoașterea publicul țintă: este important să știm dacă materialul este destinat copiilor, adulților sau chiar persoanelor cu deficiențe de auz.

Astfel, ca și în alte domenii de traducere, și atunci când ai de a face cu localizarea audiovizuală, în special când traduci subtitrări în limba română, trebuie să ții cont de faptul că textul rezultat în urma traducerii poate să fie cu 20-30% mai lung sau mai scurt decât cel sursă, iar aici intervine nevoia de adaptare, păstrând în același timp sensul și claritatea mesajului. Adaptarea poate fi obținută prin schimbarea unor forme gramaticale, editarea unor cuvinte „de umplutură” sau folosirea unor forme antonimice.

Iată câteva exemple:

Schimbări gramaticale

„Ei i s-a spus de către mama ei că nu poate merge la bal.” – 56 de caractere cu spații

„Mama ei i-a spus că nu poate merge la bal.” – 42 de caractere cu spații

Forme antonimice

„Nu cred că ai dreptate!”

„Cred că greșești!”

În continuare, pentru localizarea audiovizuală, la fel de importante ca adaptarea mesajului sunt și îndrumările care țin de lungimea, spațierea și poziționarea subtitrărilor.

Poziționarea subtitrărilor și limitele de spațiu și timp

Ideal, este indicat ca replica să fie dispusă pe un singur rând. Când acest lucru nu este posibil, dispunerea maximă este pe două rânduri, în general în partea de jos a ecranului, cel de-al doilea rând fiind preferabil cel mai lung, creându-se astfel o formă piramidală. Replicile se poziționează în partea de sus a ecranului, la stânga sau la dreapta doar în cazul în care acestea se suprapun cu un text deja on-screen. Fontul recomandat este Arial, culoarea albă, iar dimensiunea textului trebuie aleasă în funcție de rezoluția video în așa fel încât să nu acopere aspecte importante din imagine.

Viteza de redare (CPL – Characters per line)

Limita maximă pe rând este de 42 de caractere cu spații.

Viteza de citire (CPS – Characters per second)

La fel de importantă este și viteza de citire, ea diferind de la limbă la limbă, însă, pentru limba română, limita de caractere pe secundă fiind între 17 și 20 de caractere pe secundă pentru filmele destinate adulților și între 13 și 15 la cele destinate copiilor. Majoritatea programelor de subtitrare semnalează când limita a fost depășită – așadar, ai grijă să verifici setările și să le ajustezi în conformitate cu proiectul tău. În cazul în care o propoziție sau un cuvânt se repetă, se va traduce o singură dată.

Despărțirea replicilor

Atunci când vorbim de despărțirea replicilor, ne vom confrunta cu o serie de reguli, care mai de care mai importante, însă ideea principală este să te asiguri că această despărțire urmărește cu strictețe normele gramaticale (de exemplu, o replică se desparte pe două rânduri după un semn de punctuație și niciodată prin despărțirea unui substantiv de articolul său, a unui substantiv de verb).

Să vedem exemplul de mai jos:

Am fost la librărie și am cumpărat o

carte pentru tine.

Corect ar fi fost:

Am fost la librărie

și am cumpărat o carte pentru tine.

Punctele de suspensie

Punctele de suspensie se folosesc în două cazuri: atunci când este sugerată o pauză în vorbire (de exemplu, „Vreau să spun… că îmi pare rău”) sau atunci când replica unui vorbitor este brusc întreruptă de un alt vorbitor, precum în exemplul de mai jos:

– Vreau să-ți spun că…

– Nu mai contează!

– …ești frumoasă.

– Mulțumesc.

Atunci când replica este dispusă pe două rânduri, utilizarea punctelor de suspensie nu este necesară.

Mai mulți vorbitori

Atunci când sunt mai mulți vorbitori, se va folosi linia de dialog.

Pentru replicile care se aud, însă vorbitorul nu este prezent pe ecran (precum discuțiile telefonice, de la televizor, pe fundal etc.), acestea se vor scrie cu Italic. În cazul în care se aude un dialog pe fundal, dialogul prioritar este cel pertinent contextului.

Muzică și versuri

Atunci când avem de-a face cu versuri în interiorul subtitrării, se traduc doar versurile pertinente contextului și acțiunii și doar cu deținerea drepturilor de autor. Versurile se vor scrie cu Italic, fiecare vers va începe cu MAJUSCULĂ și vor fi precedate și urmate de o notă muzicală (♪).

Text într-o limbă străină

Dialogul într-o limbă străină trebuie tradus doar dacă este relevant pentru context și acțiune, iar cel mai des, textul într-o limbă străină trebuie marcat cu italic (nu și dacă avem de-a face cu un nume propriu sau cu cuvinte deja acceptate în dicționarele limbii țintă – cum ar fi, weekend, ciao etc.)

Numerele

Numerele de la 1 la 10 se scriu cu litere, iar cele peste 10 se scriu cu cifre. În cazul în care un număr se află la începutul propoziției, acesta se va scrie cu litere. În limba română, se va folosi virgula ca separator între decimale (1,5). Cifrele între 1000 și 9999 nu trebuie să fie despărțite prin punct, doar cele peste 9999, pentru gruparea secvenței zecimale (de exemplu, „12.345”).

Reguli generale

Nu se traduc numele proprii decât în cazul în care există o traducere oficială aprobată de client sau de platforma de streaming. Poreclele se traduc doar dacă au o semnificație care trebuie redată în traducere sau dacă deja există traduceri oficiale aprobate și cunoscute (de exemplu, Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Moș Crăciun etc.)

Textul de pe ecran (on-screen)

Se traduce doar dacă este relevant pentru acțiunea materialului tradus, iar atunci când textul de pe ecran și dialogul se suprapun, are prioritate dialogul. De asemenea, textul de pe ecran trebuie scris cu majuscule, în limitele posibilităților. Totodată, este ideală evitarea întreruperii dialogului pentru un text de pe ecran, dar dacă nu este posibil, trebuie folosite puncte de suspensie la finalul primei replici și la începutul celei care precedă textul de pe ecran.

NU se pune spațiu înaintea semnelor de punctuație!

Utilizarea ghilimelelor

Semnele citării se vor pune la începutul primei replici și la finalul replicii în care se încheie citatul (se evită folosirea ghilimelelor în fiecare linie care conține citatul). În limba română, se folosesc întotdeauna ghilimele duble jos și sus („”), fără spații.

Stilul cursiv (italic)

Se va folosi italic pentru:

• titlurile de albume, cărți, filme și emisiuni;
• cuvinte în limbi străine;
• dialog auzit la telefon, televizor etc.
• versuri din muzică (dacă există drepturi acordate); dacă nu, acestea se traduc în ghilimele românești („”).

Subtitrări pentru persoane cu deficiențe de auz (SDH)

Atunci când vorbim despre localizarea audiovizuală pentru cei cu deficiență de auz (SDH), se vor include cât mai multe detalii între paranteze pătrate. Acesta includ anumite acțiuni, denumiri (de cântece), efecte sonore, muzică, dialog în altă limbă, pentru ca fiecare spectator să primească ceea ce are nevoie pentru o experiență remarcabilă.

Instrucțiuni speciale

Atunci când apar denumiri de mărci, acestea se pot lăsa în limba sursă, însă dacă nu sunt cunoscute în țara ta, ele se pot adapta și se poate folosi un produs similar care cunoscut publicului (de exemplu, Kleenex poate fi tradus ca „șervețele”).

Se va traduce întregul dialog relevant pentru acțiune, acesta are prioritate față de cel care poate apărea pe ecran și se va evita cenzurarea dialogului. Este foarte importantă păstrarea tonului original, însă este esențială și naturalețea textului în limba țintă. Totodată, se evită mereu folosirea unei traduceri mot-a-mot și se omit repetițiile și informațiile care nu sunt considerate importante.

Localizarea audiovizuală este esențială, iar subtitrările sunt un instrument al unui domeniu artistic prin care se facilitează distribuirea informației, iar traducerea acestora ajută la includerea unor grupuri de spectatori care nu sunt nativi și care pot, astfel, înțelege mai ușor materialul video. Așadar, deși par multe și împovărătoare, nu lua aceste reguli ca pe o serie de obstacole, ci ca pe o provocare în care creativitatea îți este pusă la încercare pentru a obține un text într-o limbă țintă care să sune natural, dar și corect din toate punctele de vedere.

Pentru mai multe informații despre subtitrări în limba română, citește și articolul „Subtitrări în limba română. Călătoria mea – începuturile”.

••

Avem o mică colecție de articole pe blog, pentru a face o pauză de la liste și instrumente de lucru. Două dintre acestea despre traducerea literară și scrierea creativă – le găsiți aici.

Data publicării: 11.11.2022

The post Localizarea audiovizuală: traducerea subtitrărilor în limba română appeared first on The Department.

The post Diferențele dintre localizare lingvistică și traducere appeared first on The Department.