Vrei să afli cum să obții o traducere bună pentru subtitrări în limba română, care să fie conformă cu cerințele din domeniu? Am făcut mai jos un rezumat al principalelor reguli și ponturi de luat în considerare atunci când ai un proiect de traducere de subtitrări în limba română, poate îți pot fi de ajutor.

Precum bine știi, unul dintre modurile pentru a face conținutul unui material mai accesibil publicului este adăugarea subtitrărilor la o înregistrare video. Acest pas reprezintă localizarea audiovizuală. Totodată, traducerea subtitrărilor în limba română (dar și în alte limbi) deschide o cu totul altă lume: ai posibilitatea de a oferi content unui public cu totul nou, ridicând astfel barierele culturale și lingvistice.

Traducerea subtitrărilor reprezintă o ramură interesantă și aparte, datorită faptului că, deși implică o serie de reguli stricte care trebuie urmate îndeaproape, este un domeniu creativ care îți poate solicita imaginația și spiritul de research. Aceste reguli sunt adesea generice, obținute din partea serviciilor de streaming  (Netflix, Disney+ etc.), dar pot fi și specifice, primite direct din partea clientului, și constituie un punct de plecare pentru a crea și a traduce un conținut calitativ.

Aspecte importante când vine vorba de reguli

Printre aspectele cele mai importante se numără adaptarea textului, viteza de redare, poziționarea rândurilor, despărțirea replicilor și multe altele, dar și cunoașterea publicul țintă: este important să știm dacă materialul este destinat copiilor, adulților sau chiar persoanelor cu deficiențe de auz.

Astfel, ca și în alte domenii de traducere, și atunci când ai de a face cu localizarea audiovizuală, în special când traduci subtitrări în limba română, trebuie să ții cont de faptul că textul rezultat în urma traducerii poate să fie cu 20-30% mai lung sau mai scurt decât cel sursă, iar aici intervine nevoia de adaptare, păstrând în același timp sensul și claritatea mesajului. Adaptarea poate fi obținută prin schimbarea unor forme gramaticale, editarea unor cuvinte „de umplutură” sau folosirea unor forme antonimice.

Iată câteva exemple:

Schimbări gramaticale

„Ei i s-a spus de către mama ei că nu poate merge la bal.” – 56 de caractere cu spații

„Mama ei i-a spus că nu poate merge la bal.” – 42 de caractere cu spații

Forme antonimice

„Nu cred că ai dreptate!”

„Cred că greșești!”

În continuare, pentru localizarea audiovizuală, la fel de importante ca adaptarea mesajului sunt și îndrumările care țin de lungimea, spațierea și poziționarea subtitrărilor.

Poziționarea subtitrărilor și limitele de spațiu și timp

Ideal, este indicat ca replica să fie dispusă pe un singur rând. Când acest lucru nu este posibil, dispunerea maximă este pe două rânduri, în general în partea de jos a ecranului, cel de-al doilea rând fiind preferabil cel mai lung, creându-se astfel o formă piramidală. Replicile se poziționează în partea de sus a ecranului, la stânga sau la dreapta doar în cazul în care acestea se suprapun cu un text deja on-screen. Fontul recomandat este Arial, culoarea albă, iar dimensiunea textului trebuie aleasă în funcție de rezoluția video în așa fel încât să nu acopere aspecte importante din imagine.

Viteza de redare (CPL – Characters per line)

Limita maximă pe rând este de 42 de caractere cu spații.

Viteza de citire (CPS – Characters per second)

La fel de importantă este și viteza de citire, ea diferind de la limbă la limbă, însă, pentru limba română, limita de caractere pe secundă fiind între 17 și 20 de caractere pe secundă pentru filmele destinate adulților și între 13 și 15 la cele destinate copiilor. Majoritatea programelor de subtitrare semnalează când limita a fost depășită – așadar, ai grijă să verifici setările și să le ajustezi în conformitate cu proiectul tău. În cazul în care o propoziție sau un cuvânt se repetă, se va traduce o singură dată.

Despărțirea replicilor

Atunci când vorbim de despărțirea replicilor, ne vom confrunta cu o serie de reguli, care mai de care mai importante, însă ideea principală este să te asiguri că această despărțire urmărește cu strictețe normele gramaticale (de exemplu, o replică se desparte pe două rânduri după un semn de punctuație și niciodată prin despărțirea unui substantiv de articolul său, a unui substantiv de verb).

Să vedem exemplul de mai jos:

Am fost la librărie și am cumpărat o

carte pentru tine.

Corect ar fi fost:

Am fost la librărie

și am cumpărat o carte pentru tine.

Punctele de suspensie

Punctele de suspensie se folosesc în două cazuri: atunci când este sugerată o pauză în vorbire (de exemplu, „Vreau să spun… că îmi pare rău”) sau atunci când replica unui vorbitor este brusc întreruptă de un alt vorbitor, precum în exemplul de mai jos:

– Vreau să-ți spun că…

– Nu mai contează!

– …ești frumoasă.

– Mulțumesc.

Atunci când replica este dispusă pe două rânduri, utilizarea punctelor de suspensie nu este necesară.

Mai mulți vorbitori

Atunci când sunt mai mulți vorbitori, se va folosi linia de dialog.

Pentru replicile care se aud, însă vorbitorul nu este prezent pe ecran (precum discuțiile telefonice, de la televizor, pe fundal etc.), acestea se vor scrie cu Italic. În cazul în care se aude un dialog pe fundal, dialogul prioritar este cel pertinent contextului.

Muzică și versuri

Atunci când avem de-a face cu versuri în interiorul subtitrării, se traduc doar versurile pertinente contextului și acțiunii și doar cu deținerea drepturilor de autor. Versurile se vor scrie cu Italic, fiecare vers va începe cu MAJUSCULĂ și vor fi precedate și urmate de o notă muzicală (♪).

Text într-o limbă străină

Dialogul într-o limbă străină trebuie tradus doar dacă este relevant pentru context și acțiune, iar cel mai des, textul într-o limbă străină trebuie marcat cu italic (nu și dacă avem de-a face cu un nume propriu sau cu cuvinte deja acceptate în dicționarele limbii țintă – cum ar fi, weekend, ciao etc.)

Numerele

Numerele de la 1 la 10 se scriu cu litere, iar cele peste 10 se scriu cu cifre. În cazul în care un număr se află la începutul propoziției, acesta se va scrie cu litere. În limba română, se va folosi virgula ca separator între decimale (1,5). Cifrele între 1000 și 9999 nu trebuie să fie despărțite prin punct, doar cele peste 9999, pentru gruparea secvenței zecimale (de exemplu, „12.345”).

Reguli generale

Nu se traduc numele proprii decât în cazul în care există o traducere oficială aprobată de client sau de platforma de streaming. Poreclele se traduc doar dacă au o semnificație care trebuie redată în traducere sau dacă deja există traduceri oficiale aprobate și cunoscute (de exemplu, Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Moș Crăciun etc.)

Textul de pe ecran (on-screen)

Se traduce doar dacă este relevant pentru acțiunea materialului tradus, iar atunci când textul de pe ecran și dialogul se suprapun, are prioritate dialogul. De asemenea, textul de pe ecran trebuie scris cu majuscule, în limitele posibilităților. Totodată, este ideală evitarea întreruperii dialogului pentru un text de pe ecran, dar dacă nu este posibil, trebuie folosite puncte de suspensie la finalul primei replici și la începutul celei care precedă textul de pe ecran.

NU se pune spațiu înaintea semnelor de punctuație!

Utilizarea ghilimelelor

Semnele citării se vor pune la începutul primei replici și la finalul replicii în care se încheie citatul (se evită folosirea ghilimelelor în fiecare linie care conține citatul). În limba română, se folosesc întotdeauna ghilimele duble jos și sus („”), fără spații.

Stilul cursiv (italic)

Se va folosi italic pentru:

• titlurile de albume, cărți, filme și emisiuni;
• cuvinte în limbi străine;
• dialog auzit la telefon, televizor etc.
• versuri din muzică (dacă există drepturi acordate); dacă nu, acestea se traduc în ghilimele românești („”).

Subtitrări pentru persoane cu deficiențe de auz (SDH)

Atunci când vorbim despre localizarea audiovizuală pentru cei cu deficiență de auz (SDH), se vor include cât mai multe detalii între paranteze pătrate. Acesta includ anumite acțiuni, denumiri (de cântece), efecte sonore, muzică, dialog în altă limbă, pentru ca fiecare spectator să primească ceea ce are nevoie pentru o experiență remarcabilă.

Instrucțiuni speciale

Atunci când apar denumiri de mărci, acestea se pot lăsa în limba sursă, însă dacă nu sunt cunoscute în țara ta, ele se pot adapta și se poate folosi un produs similar care cunoscut publicului (de exemplu, Kleenex poate fi tradus ca „șervețele”).

Se va traduce întregul dialog relevant pentru acțiune, acesta are prioritate față de cel care poate apărea pe ecran și se va evita cenzurarea dialogului. Este foarte importantă păstrarea tonului original, însă este esențială și naturalețea textului în limba țintă. Totodată, se evită mereu folosirea unei traduceri mot-a-mot și se omit repetițiile și informațiile care nu sunt considerate importante.

Localizarea audiovizuală este esențială, iar subtitrările sunt un instrument al unui domeniu artistic prin care se facilitează distribuirea informației, iar traducerea acestora ajută la includerea unor grupuri de spectatori care nu sunt nativi și care pot, astfel, înțelege mai ușor materialul video. Așadar, deși par multe și împovărătoare, nu lua aceste reguli ca pe o serie de obstacole, ci ca pe o provocare în care creativitatea îți este pusă la încercare pentru a obține un text într-o limbă țintă care să sune natural, dar și corect din toate punctele de vedere.

Pentru mai multe informații despre subtitrări în limba română, citește și articolul „Subtitrări în limba română. Călătoria mea – începuturile”.

••

Avem o mică colecție de articole pe blog, pentru a face o pauză de la liste și instrumente de lucru. Două dintre acestea despre traducerea literară și scrierea creativă – le găsiți aici.

Data publicării: 11.11.2022

The post Localizarea audiovizuală: traducerea subtitrărilor în limba română appeared first on The Department.

The post Diferențele dintre localizare lingvistică și traducere appeared first on The Department.